De cand lucrez ca psihonutritionist am realizat ca suntem proprii nostri sabotori si ne impunem bariere pe care nu le putem ridica decat cu ajutorul cuiva specializat in asta.
De curand, cazurile pe care lucrez, am descoperit ca au ca fundament astfel de blocaje, auto-implementate, in timp, din cauza multor factori.
Strigatul de ajutor pe care il primesc din partea lor ascunde astfel de comportamente si interpretari, pe care le ”rastalmacesc” pentru a descoperi factorii declansatori, care au cladit in timp ziduri solide, ziduri care ii tin captivi intr-o sfera greu de trait. Fisurile care se produc de la primele intalniri, lasa sa patrunda raze de speranta in sufletele lor iar bucuria pe care o descopar din perspectiva observatorului, ma face sa le dezvalui ce inseamna, de fapt, sa se regaseasca pe ei.
Cand primesc un caz nou, resimt nevoia lor de a fi ”reparati” de consilier, insa pe parcurs isi dau seama ca ei fac toate lucrurile astea pentru ei, prin prisma mea. Usile pe care le deschid eu, le reflecta raspunsuri si prind curaj in a patrunde in fiecare colt al mintii si sufletului lor. Pana la urma, ne dam seama impreuna, ca propriul sabotor devine din ce in ce mai putin prezent, pana devine mai puternic autocontrolul.
Suntem oameni, iar ratiunea ne este complexa. Poate fi un lucru rau daca nu stim cum sa ne gestionam emotiile si mintea. Insa atunci cand avem control asupra lor, putem face lucruri marete cu noi insine.